Orizontul cultural cunoscut sub numele de Chavín s-a dezvoltat în Anzii peruani aproximativ între anii 1500 și 400 î.Hr. – în aceeași perioadă în care în Mezoamerica înflorea cultura olmecă. Situl său cel mai important și cel mai bine cercetat, Chavín de Huántar
Chavín de Huántar Situl din valea râului Mosna și aria aproximativă de influență a culturii Chavín în nordul și centrul Perului., a fost ridicat ca centru ceremonial în inima munților, în valea râului Mosna, la o altitudine de aproximativ 3.135 de metri.
Complexul arheologic cuprinde platforme, terase și piețe caracteristice unor asemenea centre ceremoniale, iar inima lui o formează construcția cunoscută sub numele de Castillo („fortăreața”). În zidurile ei sunt încastrate capete de piatră cu trăsături care amintesc de jaguar, iar printre simbolurile mitice ale acestei culturi se remarcă, pe lângă jaguar, și șarpele, condorul și peștele.
Din sit provin și doi monoliți deosebit de prețuiți, expuși astăzi în Muzeul Național de Arheologie, Antropologie și Istorie din Lima: Obeliscul Tello
Obeliscul Tello Numit în onoarea arheologului peruan Julio César Tello. Expus în Muzeul Național de Arheologie, Antropologie și Istorie din Lima., numit după arheologul Julio César Tello, și Stela Raimondi
Stela Raimondi Numită după savantul italian Antonio Raimondi. Expusă în Muzeul Național de Arheologie, Antropologie și Istorie din Lima., după naturalistul italian Antonio Raimondi, care a studiat Peru în secolul al XIX-lea.
În privința adevăratei întinderi a puterii acestui loc, părerile cercetătorilor diferă: potrivit unei teorii, Chavín de Huántar a fost capitala unei puteri teocratice care a supus politic și religios popoarele din jur, în timp ce o alta vede în el mai ales un mare sanctuar de pelerinaj, un loc de adunare fără un control politic mai larg asupra împrejurimilor.
Lanzónul și cultul jaguarului
Chiar în inima construcției principale, într-un coridor subteran îngust, se află – și astăzi, pe locul unde a fost ridicat – monolitul cunoscut sub numele de Lanzón: un bloc de piatră înalt de peste patru metri, modelat ca o lamă lungă și acoperit cu reliefuri. El înfățișează una dintre zeitățile centrale ale culturii Chavín, într-un chip care este în același timp omenesc și animalic – tocmai această dualitate era miezul religiei Chavín.
Se credea că, în timpul ritualurilor, preoții se puteau preface în jaguari și puteau stabili astfel legătura cu forțele supranaturale. Pregătirea pentru un asemenea rol începea devreme: potrivit tradiției, viitorii preoți erau obișnuiți încă din copilărie să doarmă ziua și să vegheze noaptea, ferindu-se ani de-a rândul de lumina soarelui. Legătura cu lumea de dincolo era căutată și cu ajutorul unor substanțe halucinogeneCactusul San Pedro (Echinopsis pachanoi) înflorește doar noaptea și conține mescalină, o substanță psihoactivă care provoacă halucinații vizuale puternice. Folosirea lui în ritualurile andine este documentată încă din epoca Chavín., mai ales extractul de cactus San Pedro, ale cărui flori se deschid numai noaptea și ai cărui spini conțin cantități însemnate de mescalină.
Etapele acestei transformări simbolice într-un alter ego – jaguar sau vultur – sunt înfățișate pe sculpturile de piatră așezate în jurul pieței circulare de la Chavín. Tradiția folosirii băuturilor din cactus San Pedro în ritualurile nocturne nu a dispărut cu totul: în unele locuri de pe coasta de nord a Perului s-a păstrat până astăzi. Influența religiei și iconografiei Chavín nu s-a stins nici odată cu căderea acestui centru – urmele ei se recunosc și în culturi apărute în Anzi mult mai târziu.
Situl este atât de impresionant încât însuși laureatul peruan al Premiului Nobel, Mario Vargas Llosa, înclinat altfel spre o abordare rațională, aproape sceptică, a istoriei, și-a descris vizita la Chavín de Huántar ca pe un moment în care, în mijlocul piețelor, al zidurilor și al coridoarelor întunecate cu Lanzónul, a simțit pentru prima dată cu adevărat prezența vechilor pelerini și teama sfântă pe care o inspirau odinioară aceste zeități.
