Tiwanaku este una dintre cele mai vechi și mai enigmatice culturi andine, al cărei nume este legat de situl cu același nume de pe malul bolivian al lacului Titicaca, la o altitudine de aproximativ 4.000 de metri. Înflorirea ei este plasată de obicei între secolele IX și XII d.Hr., deși, așa cum vom vedea, estimările privind vârsta ruinelor au fost multă vreme subiect de dispută.
Un interes științific mai serios pentru Tiwanaku a apărut la începutul secolului XX, când cercetătorul născut la Viena Arthur PosnanskyInginer și arheolog de origine austriacă, stabilit în Bolivia, care a studiat Tiwanaku la începutul secolului XX. Estimarea sa, potrivit căreia ruinele ar avea până la 14.000 de ani, este considerată astăzi de nesusținut din punct de vedere științific, dar a hrănit multă vreme teoriile populare despre o „civilizație pierdută”., lucrând pe traseul unei căi ferate din Bolivia, a dat peste rămășițele orașului antic. Pe baza unor calcule astronomice, Posnansky a apreciat că ruinele ar avea nu mai puțin de 14.000 de ani – o estimare pe care cercetările ulterioare nu au confirmat-o. O opinie mult mai acceptată a formulat-o etnologul german Max UhleArheolog german (1856–1944), unul dintre întemeietorii arheologiei andine moderne, care a așezat datarea Tiwanaku pe o bază cronologică mult mai realistă., potrivit căruia cea mai mare parte a rămășițelor datează din perioada dintre secolele IX și X d.Hr. – o datare mai apropiată de cea acceptată astăzi de specialiști.
La apogeul său, Tiwanaku era un oraș cu aproximativ 20.000 de locuitori. Se presupune că la început a avut mai ales un rol religios, asemenea unor situri precum Chavín de Huántar sau Pachacamac, pentru ca apoi să devină și un centru de producție meșteșugărească – prelucrarea bronzului, șlefuirea turcoazului și realizarea unei ceramici fastuoase. Însăși mărimea și precizia construcțiilor arată că în spatele lor stăteau o forță de muncă organizată, o diviziune clară a muncii și cunoștințe inginerești avansate.
Rămășițele orașului se întind pe un platou lung de aproximativ un kilometru și lat de aproximativ 450 de metri. Cele mai multe construcții erau ridicate din stâlpi masivi de piatră, între care erau așezate, rând cu rând, blocuri dreptunghiulare de piatră cioplită. Dintre construcții se remarcă în mod deosebit Akapana
Akapana Piramidă în trepte, lată de aproximativ 210 și înaltă de aproximativ 15 metri, despre care se presupune că a avut și un rol defensiv., o piramidă în trepte despre care se crede că, pe lângă rolul ritual, avea și unul defensiv. Fiind vorba de o regiune aridă, orașul avea un sistem ramificat de canale zidite pentru colectarea apei și aducerea ei în centru – lucru cu atât mai important cu cât la Tiwanaku, ca loc de pelerinaj, soseau necontenit vizitatori.
Kalasasaya și Poarta Soarelui
Cea mai cunoscută parte a sitului este templul KalasasayaNumele, în limba aymara, înseamnă aproximativ „locul pietrelor ridicate”, după stâlpii monolitici care înconjoară templul., un complex cu o suprafață de aproximativ 1.755 de metri pătrați, înconjurat de un șir de stâlpi monolitici verticali asemănători menhirelor. Se consideră că Kalasasaya a servit și ca un fel de observator astronomic, destinat urmăririi mișcării Soarelui de-a lungul anului. În centrul lui se află Monolitul Ponce, numit după arheologul Ponce SanginésArheolog bolivian (1911–2009) care a condus timp de decenii săpăturile de la Tiwanaku și după care a fost numit monolitul descoperit în centrul templului Kalasasaya., care l-a descoperit.
La unul dintre capetele templului se află și Poarta Soarelui (Puerta del Sol), poate cel mai ușor de recunoscut simbol al acestei culturi și al cultului ei solar. Este un fel de poartă boltită, înaltă de aproximativ doi și lată de aproximativ patru metri, cioplită dintr-un singur bloc de piatră. În centrul plăcii sale superioare este înfățișată o figură antropomorfă cu câte un toiag în fiecare mână, înconjurată de trei rânduri de ființe înaripate mai mici, așezate în șir. Cei mai mulți cercetători consideră că figura centrală îl reprezintă pe zeul Viracocha, creatorul lumii, al cărui cult, ca și influența culturii Tiwanaku însăși, s-a răspândit de-a lungul întregilor Anzi și s-a împletit o vreme cu cultura Wari.
