În sudul Perului, în peninsula Paracas, la 18 km de portul Pisco, au fost găsite urmele orizontului cultural Paracas, pe care îl putem urmări din anul 700 î.Hr. până în anul 200 d.Hr.
Le-a descoperit antropologul și arheologul peruan Julio César TelloJulio César Tello (1880–1947), unul dintre întemeietorii arheologiei peruane. A descoperit urmele culturii Paracas în 1925 și a studiat și cultura Chavín. (1880–1947). Vechii locuitori ai culturii Paracas ocupau, pe lângă peninsula Paracas, și câmpia nisipoasă care se întinde până în regiunea Pisco.
Deosebit de importante sunt peșterile de la Paracas, un fel de celule subterane în care au fost descoperite mumiile vechilor locuitori ai peninsulei. Trupurile erau înfășurate în țesături și așezate în coșuri de nuiele, în poziție fetală. În fiecare celulă s-au găsit câteva zeci de mumii (într-una chiar 55).
Mumiile fuseseră supuse trepanațieiDeschiderea chirurgicală a craniului cu o lamă ascuțită. Pe multe cranii de la Paracas se vede că osul s-a vindecat după intervenție, ceea ce înseamnă că pacienții au supraviețuit operației., și exista și obiceiul deformării artificiale a craniului
Cranii de la Paracas Muzeul Național de Arheologie, Antropologie și Istorie a Perului, Lima.. După felul de înmormântare, Julio César Tello a împărțit cultura Paracas în două faze. În prima, faza peșterilor, craniul era lărgit și i se schimba forma în partea occipitală, în timp ce în a doua fază (caracterizată prin înmormântarea morților în cimitire) era îngustat și alungit.
Așadar, oamenii culturii Paracas au fost primii chirurgi ai Perului antic. În acest scop se foloseau cuțitul tumi și bisturiul tumi. Astăzi, cuțitul tumi este unul dintre cele mai importante simboluri turistice ale Perului.
Pe lângă chirurgia sofisticată și mumificare, oamenii culturii Paracas sunt cunoscuți și ca țesători desăvârșiți. Au dezvoltat o tehnică aparte de realizare a țesăturilor
Țesătură de la Paracas Motive brodate pe țesăturile de la Paracas., care a dat acestei culturi o amprentă artistică unică. Țesăturile erau vopsite cu culori naturale, printre care predomină roșul, albastrul, galbenul, albastrul deschis și maroul. Materialul era de cele mai multe ori lâna (de alpaca sau de vicuña), dar foloseau și bumbacul.
Veșmintele găsite, pe care apar motive religioase fastuoase, arată că erau purtate de preoți, iar despre hainele mai simple se presupune că aparțineau oamenilor de rând.
